Din Rodos, spre Marmaris. Pe urmele Atenei din Lindia, spre una dintre cele șapte minuni ale lumii

E adevărat că nu suntem în plin sezon al concediilor la  mare. Asta dacă nu plănuiți cumva să plecați prin ținuturi exotice. Dar când ai în dotare un toddler cât se poate de solicitant ajungi să scrii în ianuarie despre concediul de anul trecut din septembrie. Așadar, anul trecut am fost în Rodos.  Al doilea concediu în trei. L-am plănuit încă din primăvară. Dar ne-am luat bilete abia în august. După ce anul trecut, am fost pe litoralul românesc și l-am regăsit la fel de murdar și manelizat la fel ca în urmă cu 13 ani, ne-am hotărât să mergem în Grecia. Să nu ne înțelegeți greșit. Ne place România și am fost aproape peste tot pe aici, dar nu ne place cum e îngrijit litoralul românesc. Și nici serviciile nu sunt pe măsura prețului. Nu se compară cu ceea ce găsim prin alte țări. Așa că, preferăm să mergem la mare la alții. După un pic de documentare, am ales Grecia, Rodos. După bunul obicei, din vremurile când călătoream doar în doi, am hotărât că nu putem sta o săptămână întreagă doar să lâncezim pe plajă. Așa că, aici aveam destul de multe de văzut. Rodos e un loc încărcat de istorie, foarte aproape de Turcia.

În căutarea celei mai bune oferte

Am urmărit luni la rând prețul la sejururi în Rodos, dar când au fost prețuri bune, adică până în mai, nu am avut noi bănuți. Apoi, prețurile au crescut cam cu 300-400 de euro și mi s-a părut prea mult. Prin august, o prietenă care știa că îmi caut bilete pentru vacanță mi-a trimis informarea cum că sunt oferte la Christian Tour, de Zilele agenției. Am dat rapid o fugă la agenția din Deva să aflu ce oferte au. Fiind cu copilul în cărucior după mine, am rugat-o pe doamna de la agenție să îmi trimită ofertele pe e-mail. I-am spus ce vreau și în ce perioadă, i-am lăsat adresa și am plecat. Nu am primit nici în ziua de azi oferta de la ei și nu e prima dată când pățesc asta și nici nu sunt singura în situația asta. Dar nu-i bai, pentru că prietenii noștri, cei de la Nexus Travel Deva, știu să își vândă marfa. Am luat prin ei biletele de la Christian Tour. Am plătit pe loc 30 la sută și restul cu o lună înainte. 1.140 de euro în total, pentru un sejur all inclusive, cu bilete de avion incluse, în Rodos, în luna septembrie. Ne-am făcut bagajele, iar în noaptea dinspre 12 spre 13 septembrie, am pornit la drum. Cu mașina până la Cluj, iar de acolo am luat avionul spre Rodos. După o oră şi aproximativ 50 de minute am aterizat pe aeroportul din Rodos. E bine că am avut avionul dimineața, la ora 6, iar copila a adormit pe drum. În aeroport, am fost direcționați către un ghişeu al celor de la Christian Tour. Acolo, o doamnă simpatică ne-a urat bun-venit şi ne-a înmânat o scrisoare în care am găsit datele ei de contact, informații privind asistența medicală în timpul sejurului, precum şi excursiile organizate de ei. Tot doamna ne-a îndrumat spre autobuzul care urma să ne ducă la hotel. Bună organizare. Ne-a plăcut. Din păcate, hotelul nostru – Olive Garden – era ultimul, şi cu toate opririle la celelalte hoteluri, am făcut aproape 2 ore, lucru care a determinat-o pe micuța noastră să îşi cam piardă răbdarea. Dar, a rezistat. Iar în jurul orei 11 dimineața, eram la piscina hotelului. Având bilet cu all inclusive, ne-am servit cu băuturi şi pizza, până când au terminat curățenia în cameră şi ne-au cazat. Per ansamblu, hotelul este ok, cu un Aquapark foarte drăguț, cu multe piscine pentru adulți şi pentru copii. De asemenea, foarte apreciat de micuța noastră a fost locul de joacă, cu tobogan şi “inta”, de unde nu am lipsit în nicio zi. La fel de apreciat a fost şi party-ul cu animatori, pentru cei mici, care avea loc în fiecare seară în incinta Aquapark-ului. Trebuie să spun că hotelul era plin de familii cu copii. Deci e foarte potrivit pentru aşa ceva. Personalul foarte drăguț, mâncarea foarte bună şi variată, dar nu aş recomanda hotelul din punct de vedere al curățeniei. În cele 7 nopți şi aproape 9 zile cât am petrecut acolo, ne-au făcut curat în cameră doar de 2 ori. Şi a doua oară au venit după ce m-am rugat de ei 2 zile. Hotelul era la vreo 5… 10 minute de plajă, dar pe noi nu ne-a deranjat treaba asta. Ne place să ne plimbăm.

Plimbăreală prin țara lui Suleyman Magnificul  și a lui Ataturk

În ceea ce priveşte plimbările, după ce am primit oferta cu excursiile organizate de cei de la Christian Tour, ne-am hotărât că vrem să mergem cu ei la Marmaris, în Turcia. Ştiam că Rodos e la distanță de o oră de Marmaris,  cu feribotul. M-am documentat încă de acasă în ceea ce priveşte prețul excursiilor şi într-adevăr găsisem mai ieftin pe site-ul www.getyourguide.com, dar pt noi cel mai ok era să mergem cu cei de la Christian pt că autocarul ne lua direct de la hotel. Prin ceilalți ar fi trebuit să ajungem pe cont propriu în Rodos. Prețul a fost de 70 de euro. Plus 15 euro de persoana viza. Pt. copil, viza a fost 5 euro.

Autocarul ne-a luat de la hotel dis de dimineață, la ora 06.40. Am ajuns în port în jur de ora 8. Doamna ghid a rezolvat cu plata vizelor, iar noi ne-am așezat la rând pentru verificarea actelor și primirea vizei. Totul a decurs ok și ne-am îmbarcat pe feribotul spre Rodos. Am prins loc la fereastră, astfel încât să putem privi marea pe geam. Luna a adormit la tati în brațe aproape tot drumul. Ajunși în Turcia, aceeași procedură: am trecut prin vamă, iar apoi ne-am urcat într-un autobuz cu care am pornit într-o scurtă vizită pe coasta de vest a Turciei. Am aflat povești despre Suleyman Magnificul, cel care a cucerit în secolul XVI Marmaris-ul, despre mierea de pin produsă în zonă, căci coasta este înconjurată de păduri de pin. Ni s-a spus și despre oportunitățile turistice din zonă. Am vizitat o fabrică de bijuterii din zonă, unde am găsit minunate obiecte din aur și argint, la prețuri negociabile. Am fost apoi la o fabrică de ciocolată, unde am putut degusta bunătăți turcești. Autocarul ne-a lăsat apoi pe faleză și ne-am dat întâlnire peste câteva ore, timp în care am fost liberi să explorăm zona după cum am considerat de cuviință. Ne-am plimbat puțin de-a lungul falezei și am admirat luxoasele vase private, care erau ancorate la mal. Am admirat, nu cumpărat căci erau foarte scumpe, tot felul de obiecte tradiționale expuse la magazinele din zonă. Din cauză că era chiar miezul zilei și nu aveam pic de umbra pe faleză, am scurtat plimbarea, mai ales că a noastră copilă deja nu mai suporta căldura toropitoare, de peste 30 de grade. Căci, da, chiar dacă eram în luna septembrie, căldura era insuportabilă la amiază. Așadar, am mers să vizităm bazarul. Haine, dulciuri, covoare și tot felul de obiecte tradiționale împânzesc bazarul și pot fi achiziționate la prețuri negociabile. Bineînțeles că nu am scăpat fără să cumpărăm măcar un cățeluș de plus, de care Luna s-a agațat cu patos. Am mai cumpărat niște cutii cu rahat să dăm cadou la rude și prieteni, iar mie mi-am luat o eșarfă. De reținut că turcii folosesc moneda lor, lira turcească, dar acceptă și euro. Eu am preferat să plătesc cu euro, și în unele situații am observat că nu prea știu să facă conversia cum trebuie. Am vrut să vizităm și castelul lui Suleyman, dar erau prea multe scări de urcat până acolo și nu avem cum să ducem și căruciorul, așa că am renunțat. Am pornit spre locul de întâlnire, care era un restaurant de pe faleză. Am comandat ceva peste și cartofi, bere și am plătit în jur de 70 de lei (290 de lire). Nu atât de mult cât am fi crezut, ci un preț acceptabil pentru o masă pentru două persoane, la un restaurant de pe faleză. Era deja după amiază, când ne-am întâlnit cu toții. Am trecut din nou prin vamă și ne-am îmbarcat. De data aceasta, nu am mai prins loc la geam, ci pe mijloc, ceea ce nu a fost neaparat pe placul fetei, care erau oricum extrem de obosită și agitată. Ca să nu mai vorbim de faptul că am prins valuri destul de puternice, iar asta a agravat starea copilei, care oricum suferă de rău de mișcare. Într-un final, după multe tangaje și tânguieli, Luna noastră a adormit. Dar drumul până la hotel încă era lung, căci din port, din Rodos, mai aveam încă o bună bucată de vreme de mers cu autocarul. Am ajuns seara la hotel și am prins ultimele locuri la cină. Ziua s-a încheiat cu bine. A fost frumos, o experiență extraordinară, dar foarte obositoare, mai ales pentru cei mai mici dintre noi.

Acropola din Lindos, a doua ca mărime din țară, după Atena

În ziua următoare am stat la plajă. Ne-am bucurat de mare, de soare, de odihnă și relaxare în zona hotelului. Apoi, am continuat explorarea. Ziua de duminică a fost dedicată unei excursii la Lindos. Aici am avut de vizitat acropola din Lindos. Situat la circa 40 de kilometri de Rodos, Lindos este un vechi orășel, important centru comercial pe vremuri, situat într-un golf al Mării Egee. Aici se găsesc ruinele unui templu dedicat zeiței Atena. Situat în vârful unei coline, cu o panoramă superbă asupra mării și a micului orășel, Lindos impresionează orice turist care ajunge în zonă. După de treci de străduțele înguste, pietruite, străjuite de case albe, cu magazine de suveniruri și bunătăți tradiționale la tot pasul, ajungi la scările care urcă spre cetate. Nu credeam că sunt atât de multe, prin urmare ne-a fost greu să urcăm cu copilul și căruciorul. Am strâns căruciorul, am luat copilul în brațe și am urcat așa până am ajuns la poarta de intrare în cetate. Acolo am plătit biletul de intrare de 12 euro de persoană, am lăsat căruciorul și am urcat mai departe. Ruinele vechii cetăți impresionează pe oricine. Părerea mea este să nu ratați o vizită până sus, chiar dacă urcușul nu e ușor, mai ales când te mai doboară și căldura. Merită. Și merită și panorama care ți se deschide în fața ochilor sus, în cetate.

Lardos, un sat tradițional grecesc

Sejurul nostru se apropie de sfârșit. După încă o zi de plajă, seara am hotărât să facem o plimbare, cam de jumătate de oră până la sătucul care dă numele stațiunii, Lardos. Drumul era străjuit de măslini, de capre și de oi, care pășteau liniștite pe marginea drumului, fără pază. Lardos este un sătuc liniștit, cu vreo două magazine alimentare, unul de suvenire, o cafenea, o patiserie și un centru minuscul. De la unul dintre micuțele magazine am luat o sticlă de ulei de măsline, la 6 euro, niște biscuiței pentru Luna, nu mai știu prețul și câteva beri locale, cu 1 euro și ceva bucata.

Povești de vacanță

Spre sfârșit, trebuie să vă povestesc și că e tare faină și caldă și curată  marea în septembrie aici. Trebuie să vă spun și că am întâlnit oameni faini. Un cuplu din Maramureș, cu care am călătorit și pe avion și aveau camera chiar lângă noi și o tânără din Ucraina, care după ce a aflat că suntem români, aproape că ne-a luat în brațe și nu știa cum să ne mai mulțumească pentru ajutorul pe care țara noastră îl oferă concetățenilor ei, greu încercați de război. E fain să fii apreciat așa, departe de casă. Mai ales că românii nu prea găsesc apreciere în străinătate . M-am bucurat să văd că imaginea noastră s-a schimbat, măcar puțin în lume. Și m-am întristat mult să aflu povestea ucrainiencei, cu un copil de 1 an și ceva, încă unul în burtică, soț plecat mult la muncă, iar ea, departe de țară și de tatăl ei care a rămas acolo, în Ucraina, să lupte. Am rămas fără cuvinte, cu lacrimi în ochi, iar seara am mulțumit lui Dumnezeu că suntem bine, suntem sănătoși cu toții și putem călători fără griji în lumea largă. Să ne bucurăm de privilegiul ăsta. Așadar, a venit momentul plecării. E gata concediul. Plecăm din Rodos cu regretul de a nu fi vizitat chiar orașul care găzduia în vechime una dintre cele 7 minuni ale lumii. Sper că vom reveni aici.