Foto: Ovidiu Iancău
Ne-am hotărât să începem anul așa cum se cuvine: cu o călătorie. Ne-am zis: Hai să plecăm într-un mini-concediu chiar acum, în luna ianuarie! Iar pentru că în ultimii ani am început să căutăm atracții turistice și în afara Europei, ne-am bucurat că am găsit bilete de avion ieftine, din Sibiu spre Tel Aviv.
După o temeinică documentare despre locurile pe care urma să le vizităm, am rezervat on-line și am plătit încă de aici, din România, o excursie la Ierusalim, Bethleem și Marea Moartă. Asta pentru un preț de 94 de dolari/persoană. Am ales agenția locală Eliaa Tours. Nu aveam decât patru zile de petrecut în Israel, deci obiectivele de vizitat au fost alese cu greu, pentru că sunt multe de văzut aici. Așa că ne-am decis ca într-o zi să mergem în partea de sud, care includea Ierusalimul și Betheleemul. În altă zi am hotărât să mergem în partea de nord a țării și să facem un tur care să cuprindă Nazaretul, Râul Iordan și Marea Galilee. În celelalte două zile ne-am propus să vizităm Tel Aviv-ul.
“Interviul care nu a fost interviu” sau “Cât de simplu am obținut viza de intrare în Israel”
Am plecat așa.. cu inima ușor strânsă pentru că auzisem că Israelul nu ar fi o țară foarte sigură pentru călători. Asta deși o prietenă fusese recent aici și ne-a zis că nu avem motive să ne îngrijorăm. Ne făceam probleme cum o să fie la interviul pentru viză, dacă să le spunem sau nu că suntem jurnaliști, dacă nu ne dă viza, dacă ne rețin…. În fine, după un zbor nu tocmai lin, ci cu destul de multe turbulențe, în jurul orei 09:00 dimineața am pășit pe Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. După ce am încercat să ne scanăm pașapoartele la vreo două dispozitive, care îți făceau și poză și te identificau după fotografia din pașaport, ne-am dat seama că acele aparate erau doar pentru cetățenii israelieni. Am mers mai departe și am ajuns la un punct de control al poliției lor de frontieră. Am dat pașapoartele și am zis „Hello”. După două minute, am primit înapoi actele, fără nicio întrebare. Am zis „Thank you” și am plecat nedumeriți mai departe, neștiind dacă ăsta a fost interviul pentru viză sau acesta urmează. Dar am văzut că în pașapoarte aveam, fiecare, câte un cartonaș albastru – permis de intrare în țară. Nu mai era niciun punct de control. Asta era tot. Eram deja pe teritoriu israelian și aveam permis de ședere pentru 3 luni. Așa scria pe cartonaș. „Stay permit until 21/04/2020”. Nu îmi venea să cred că ne-am stresat atât pentru interviul ăsta.
Foto: Ovidiu Iancău
Tel Aviv – oraș modern și cosmopolit
Faptul că Tel Aviv este un oraș cât se poate de modern și de bine dezvoltat am observat încă din aeroport, unde am văzut pe post de femeie de serviciu… un roboțel.
Am găsit un ATM și am scos de pe card 400 de shekeli, după sfatul unui coleg care are un frate în Tel Aviv. El ne-a zis că e mai ok așa. Dar atenție! Pentru asta se ia comision. Apoi, am întrebat la informații de unde putem să luăm un autobuz și am aflat că stația e chiar în fața Terminalului 1, unde ne aflam noi. Știam dinainte (de pe google maps) ce autobuz trebuie să luăm și la ce stație să coborâm mai aproape de hotelul la care eram cazați. Biletul l-am cumpărat din autobuz. A fost parcă 9 shekeli. După vreo oră de mers cu autobuzul și încă o bucată de drum pe jos, am ajuns la Armon Hayarkon Hotel. Camera nu era gata, iar noi eram rupți de oboseală, după zborul de dimineață (asta însemnând: trezit la ora 02:00, plecat la ora 03:00 din Deva, ajuns la ora 04:00 în Sibiu, zbor la ora 06:10 spre Tel Aviv). Am stat la recepție la o cafea, am vorbit cu recepționerul și ne-a rezervat el, cea de-a doua excursie, spre Nazareth. Cei de la hotel lucrează cu agenția Ben Harim, iar nouă ne convenea faptul că autobuzul ne va prelua dimineața chiar de la hotel. Prețul excursiei a fost de 92 de dolari/persoană. Am achitat cu cardul, la fel cum am făcut și pentru cazare. În scurt timp, am primit și cartelele de la cameră și am urcat să lăsăm bagajele. Un miros îngrozitor ne-a întâmpinat încă de la intrarea în cameră. Citisem un review al cuiva care fusese cazat aici și spunea același lucru, dar mi-a convenit acest hotel pentru zonă și pentru preț. Am aerisit cât am putut de mult, iar în zilele următoare mirosul parcă nu s-a mai simțit așa puternic. Personalul a făcut zilnic curat în cameră cât am stat aici, iar prosoapele ni le-a schimbat zilnic. Micul dejun de la hotel a fost delicios și variat. Hotelul era amplasat la câteva minute de plajă. Per ansamblu, ne-am simțit ok aici.
Foto: Ovidiu Iancău
Miroase a mare, a fructe și a sucuri naturale
După ce am lăsat bagajele în cameră, am plecat să explorăm zona portului, căci aici eram cazați. Faleza era superbă, deși am prins o vreme destul de urâtă cu ploi și vânt. Cică așa e iarna la ei. Oricum, mie îmi place marea. Ador mirosul ei.
Am descoperit în zonă și o piață, de unde ne-am cumpărat un fresh din mango și fructul pasiunii, făcut din fructe proaspete, chiar în fața noastră. Prețul a fost de 15 shekeli. Apoi, am încercat fructele uscate. Am luat mango cu 10 shekeli 100 de grame. A fost super bun. Mai aveau și ananas, kiwi curmale și tot felul de bunătăți. Vă recomand să încercați toate astea. Le găsiți în orice piață din Tel Aviv, alături de tot felul de sortimente de măsline și brânzeturi și rahat și baclava și halva. Toate bunătățile posibile.
A doua zi, ne-am trezit devreme pentru că la 07:30, ne lua de la hotel autocarul cu care plecam spre Nazareth. Am coborât la 07:00 pentru a lua rapid micul dejun, iar la 07:26 deja ne aștepta ghidul la recepție. Hezi, ghidul nostru, un tip super ok, ne-a dat stickere cu numele lui și numărul de telefon, pe care să le purtăm la vedere întreaga zi, ca să ne identifice el și să îl putem contacta dacă ne rătăcim. Am povestit puțin cu el și m-a surprins cât de multe lucruri cunoaște despre România, despre istoria și geografia țării.
Foto: Ovidiu Iancău
Nazareth, Marea Galilee și acasă la Sf. Petru – Capernaum
Prima oprire a fost la Biserica Bunei Vestiri din Nazareth, locul unde Maria a primit vestea că îl va naște pe Iisus. Ghidul, Hezi, ne-a explicat foarte bine, ce și unde putem vedea, iar apoi ne-a lăsat destul timp pentru a face poze și a vedea tot ce era de văzut. Am văzut grota în care, potrivit descoperirilor arheologice, se presupune că ar fi trăit Maria cu Iosif și unde Maria ar fi primit vestea nașterii pruncului Iisus. Deasupra grotei a fost construită o primă biserică în secolul IV d.Ch., iar apoi o alta în timpul Imperiului Bizantin. Construcția actuală datează de la jumătatea secolului XX și aparține franciscanilor.
De la biserică, Hezi ne-a dus la un magazin local. Asta nu îmi place la excursiile organizate: că nu ai timp să cutreieri în voie locurile pe care le vrei, ci trebuie să îți iei magneți la suprapreț din magazinele cu care au contracte ghizii sau agențiile. Am luat de aici niște mir. Cred că 10 shekeli am dat pe 4 sticluțe.
Foto: Ovidiu Iancău
De aici, am pornit spre Capernaum, un sat de pescari, de pe malul Mării Galilee. Alături de ruinele de mii de ani descoperite în zonă, aici se găsește și o biserică modernă. Arheologii au descoperit aici un loc, care se presupune că ar fi fost casa Sfântului Petru, unul dintre discipolii lui Iisus. Aici pare a fi locul unde oamenii din sat se adunau să se roage. Tot aici, am putut admira Marea Galilee, care ne-a oferit o panoramă superbă.
Am pornit apoi spre un alt loc, de pe malul aceleiași mări: St. Peter’s Restaurant. Aici am luat prânzul, iar pentru 22 de dolari am primit: salată (de toate felurile, de câte ori am dorit să ne umplem farfuriile – pentru că era tip bufet), pește (la alegere: file sau întreg) și cartofi, curmale, apă și cafea. După masă am putut să ne bucurăm din nou de frumoasa panoramă a Mării Galilee, care ni se deschidea în fața ochilor.
Foto: Ovidiu Iancău
Următoarea oprire a fost la Râul Jordan, locul unde Iisus a fost botezat de către Ioan. Pentru că aveam alături de noi și un preot din Ghana, care s-a oferit să îi boteze în râu pe doritori am putut să ne bucurăm și de acest ritual. De aici, am plecat înapoi spreTel Aviv, unde am ajuns în jur de ora 19:00. Am uitat să precizez că în Tel Aviv este aceeași oră ca și în România.
Foto: Ovidiu Iancău
Rodii gigant și tot felul de alte fructe
Foto: Ovidiu Iancău
Foto: Ovidiu Iancău
A treia zi din Israel ne-am petrecut-o în Tel Aviv. Am pornit pe malul Mării Mediterane din port, până spre orașul vechi Jaffa. Vreo 8 kilometri. Pentru unii mult, pentru alții puțin. Pentru noi a fost ok. Iar vremea a fost superbă. Soare și cald. 16 grade Celsius în termometre, dar la soare se simțeau peste 20. În drumul nostru spre orașul vechi am făcut o oprire, cu un mic ocol, spre Piața Carmel. Citisem pe internet că este un obiectiv care nu trebuie ratat în timpul vizitei în Tel Aviv. Piața Carmel este diferită de cea din port doar pentru faptul că este mult mai mare. În toate piețele din Tel Aviv cred găsești aceleași chestii: fructe, de toate felurile, brânzeturi, măsline. Aici, la ei, am găsit cele mai mari rodii pe care le-am văzut în viața mea. Cât pepenii de mari. Imense. Noi am încercat baclavaua. Am luat mai multe sortimente. Jumătate de kilogram pentru 35 de shekeli. Am luat și un pomelo. Cu 8 shekeli. E mult mai bun decât cei de la noi din magazine. Piețarii, ușor insistenți, dar nu trăgeau de tine ca cei din Egipt. Așa că a fost ok.
În Jaffa am băut cea mai scumpă bere din viața mea
Foto: Ovidiu Iancău
După ce am făcut turul pieței, ne-am continuat drumul spre orașul vechi. Aici ne-au fascinat străduțele înguste, clădirile vechi, atmosfera boemă. Orașul era plin ochi de turiști, de toate națiile, chit că este iarnă și la ei. Ne-am așezat la o terasă unde am băut probabil cea mai scumpă bere din viața mea. O bere la pahar de 330 de ml, cam 36 de shekeli, adică vreo 10 dolari. Și era cam cea mai ieftină din meniu. Iar terasa nu părea a fi cea mai luxoasă. De altfel, și în supermarket cea mai ieftină bere, una locală, e 7 shekeli, adică vreo 8 lei și ceva. Israelul este o țară scumpă. Foarte, foarte scumpă. Însă doar pentru noi români, căci pentru salariile lor, prețurile sunt ok. De altfel, o pungă de chipsuri din supermarket ne-a costat vreo 16 lei. Iar benzina e peste 7 lei/litru. Am luat și magneți cu 10 shekeli bucata.
Pentru că deja ni se făcuse foame am zis să încercăm ceva tradițional. Un falafel. Un sandviș de-al lor. Foarte interesant și foarte bun. Salată, sosuri și ceva chifteluțe care am înțeles că sunt făcute din năut. Toate împachetate în ceva lipie tradițională. Prețul a fost de 20 de shekeli pentru un falafel destul de mare că eu nu am putut să îl mănânc pe tot odată. Erau și mai mici cu 15 shekeli și mai mari, cu 30.
Foto: Ovidiu Iancău
Drumul înapoi, pe faleză, până în port a durat cam o oră și jumătate. În ziua aceea telefonul mi-a calculat 21 de kilometri de mers pe jos. Nu m-am plâns nicio clipă. Pe drum am putut observa clădirile imense, hoteluri, dar probabil că și blocuri cu apartamente, care aveau zeci de etaje. Adevărați zgârie nori. Se pare că israelienii sunt niște arhitecți desăvârșiți. Mai ales că am văzut unele clădiri imense care se sprijineau pe doar câțiva piloni.
Peste tot am găsit biciclete și trotinete de închiriat și oamenii chiar le foloseau. Iar o chestie care mi s-a părut foarte tare: plăcuțe indicatoare spre rute salvatoare în caz de tsunami. Oamenii sunt pregătiți.
Noi… și alți 40 de lideri din întreaga lume, în vizită la Ierusalim și Bethleem
În ultima zi de ședere aici, am fost la Ierusalim, Bethleem și Marea Moartă. Am cerut la hotel micul dejun la pachet și l-am găsit în frigiderul din cameră. La 06:30 autocarul ne-a luat din fața Hotelului Grand Beach, situat la 2 minute de hotelul unde eram cazați noi. A plouat toată noaptea, iar vântul încă bătea cu putere, așa că am crezut că ne zboară până la Grand Beach. Dar a fost ok. Deși ploaia ne-a însoțit și în Ierusalim, oraș pe care l-am vizitat parcă în fugă. Sincer nu prea puteai să stai pe loc, când ploua cu găleata. Ne-a făcut ciuciulete. Am fost la Zidul Plângerii și la Mormântul Sfânt. Am cutreierat străzile din oraș, am aflat că aici sunt patru cartiere în care locuiesc separat: evrei, armeni, creștini și musulmani. Spre deosebire de Tel Aviv, un oraș frumos și curat, aici am văzut străzi murdare și multe ruine. Asta chiar în zonele frecventate de turiști. Poate și în Tel Aviv să fie astfel de străduțe, dar prin zonele turistice e curat.
Foto: Ovidiu Iancău
Foto: Ovidiu Iancău
În Ierusalim am avut ca și ghid, o femeie, care a reușit performanța de a pierde în două ore, patru turiști. E adevărat, pe doi dintre ei i-a găsit într-un final, iar ceilalți doi s-au întors singuri la autocar. Asta nu ne-a făcut pe noi să nu ne îngrijorăm un pic. Pentru acei oameni și pentru noi. Așa că, am încercat să ne ținem după ghid cu conștiinciozitate.
De aici, în mod normal turul ar fi continuat spre Bethleem, dar se pare că orașul era închis până spre amiază. Asta pentru că la Ierusalim s-a ținut un mare summit pentru comemorarea victimelor Holocaustului, la care au participat peste 40 de lideri din întreaga lume. Iar dacă ei și-au dorit să viziteze Bethleemul, orașul a fost închis pentru ei, din motive de securitate. De altfel, pe tot drumul de la Tel Aviv spre Ierusalim, era plin de oameni înarmați, polițiști, militari. Am întrebat ghidul și am aflat că tot din cauza vizitei atâtor președinți era atâta armată pe drum. De obicei nu este așa.
Foto: Ovidiu Iancău
Așa că, de la Ierusalim, am plecat spre Marea Moartă. Locul situat la cea mai joasă altitudine de pe Terra. Peste 400 de metri sub nivelul mării. Deși suntem în mijlocul iernii, apa mării era destul de caldă pentru a te îmbăia. Noi nu aveam costume de baie și ne-am limitat la a intra doar cu picioarele în apa tămăduitoare a Mării Moarte. Alți membri ai grupului însă, au făcut baie. Am stat acolo o oră și jumătate. Ne-am bucurat de soare, de apă, de nămol și de priveliște.
Apoi, am pornit spre Bethleem. Intrarea era în continuare blocată. Am stat acolo vreo 15 minute, sperând să ne lase să trecem și am aflat că trebuia să treacă prințul Charles al Marii Britanii, iar apoi, drumul va fi liber. După ce omul a trecut, porțile Bethleemului ni s-au dechis. Am oprit imediat după intrarea în oraș să vedem zidul construit aici la începutul anilor 2000, zid care desparte Israelul de Palestina și care se întinde pe o distanță de peste 400 de kilometri. Am uitat să menționez: Bethleemul este în Palestina.
Foto: Ovidiu Iancău
La Bethleem am vizitat apoi Biserica Nașterii Mântuitorului Iisus, ridicată pe locul unde se presupune că s-ar fi născut pruncul sfânt. Înghesuială mare. Plin de grupuri de români, însoțiți de preoți. Dar și chinezi și alte nații. Noi avem în grup niște columbieni. Zburaseră 20 de ore ca să ajungă în Israel. Când am aflat mi s-a părut chiar ușor drumul nostru de trei ore spre România.
Cam asta a fost aventura noastră din Israel și Palestina. Aș vrea să revin aici măcar o dată. Poate toamna sau primăvara. Am auzit că acestea sunt anotimpurile potrivite dacă vrei să te bucuri și de mare și plajă. Vara, sunt aici 40 de grade și iarna riști să prinzi ploi, cum am pățit și noi.
Ce mi-a plăcut? Fresh-urile, fructele uscate, rodiile, falafelul, Tel Aviv-ul și marea.
Ce nu mi-a plăcut? Murdăria din Ierusalim și Bethleem, prețurile mari
