Un tânăr din localitatea hunedoreană Sântandrei şi-a amenajat în curtea casei un adevărat port, unde acostează printre cele mai celebre nave din lume. Numele lui este George Popa, iar ambarcaţiunile sale sunt navomodele. Omul a lucrat la ele ani buni şi le-a testat pe ape din diferite părţi ale lumii. Ca dovadă a măiestriei lor, navele în miniatură ale lui George Popa au câştigat medalii la vestite campionate internaţionale de navomodelism.
George Popa şi-a descoperit pasiunea pentru construcţia unor astfel de machete încă de mic copil. Prima amintire pe care o are despre acest hobby datează de pe vremea când tânărul era abia în clasele primare. “Prin clasa a treia sau a patra, i-am dăruit învăţătorului meu de la şcoala din Simeria, prima machetă de corabie, pe care o făcusem din lemn cioplit. Cam asta ar fi prima amintire pe care o am vizavi de navomodele”, îşi aminteşte George Popa. A mai făcut, tot în acele vremuri şi o machetă a celebrei nave “Speranţa”, din filmul “Toate pânzele sus”. Acesta a fost începutul. În timp, omul s-a specializat şi s-a axat pe machete de remorchere.
Inginer mecanic de meserie, navomodelist de… plăcere
Pe vremea când era licean, George Popa a aflat că la Palatul Copiilor din Deva se fac şi cursuri de navomodele. Aici a deprins cum se cuvine meşteşugul de a construi machete de nave mici. “L-am cunoscut pe profesorul Marcel Stratulat. De la el am învăţat apoi şi lucrul la strung şi lucrul cu fibre de sticlă, şi tehnologia asta mai modernă de lucru la machete. Pe atunci, pe la începutul anilor ’90, era la Palatul Copiilor de la Deva o secţie de navo foarte bună. Din păcate, secţia acum nu mai există”, povesteşte George Popa. De meserie, tânărul hunedorean este inginer mecanic. Iar specializarea lui îl ajută enorm în machetarea de nave. Planurile pentru construcţia navelor în miniatură, omul le achiziţionează cu greu. De pe internet ori de la comandanţii diferitelor ambarcaţiuni. Astfel că sunt machete care l-au costat pe navomodelist şi mii de euro.
Reconstruieşte la scară mică cel mai mare remorcher românesc
În cei aproape 20 de ani de când face navomodele, George Popa a dat viaţă la zeci de machete ale remorcherelor celebre în lume. Pe unele dintre acestea el a reuşit să le şi vadă în realitate. Una dintre navele pe care a văzut-o în urmă cu mai mulţi ani şi pe care a decis că vrea să o construiască şi el în miniatură se numeşte „Hercules”. „Nava remorcher <Hercules> este singurul salvator maritim românesc care se află încă în patrimoniul statului român. L-am văzut prima dată prin 1999, când am fost cu un coleg de la Palatul Copiilor la Constanţa. Ne-am împrietenit cu marinarii, ne-au lăsat să dormim la bordul remorcherului, ba chiar am ieşit şi în larg cu el. Am făcut atunci poze şi am redesenat planurile navei şi am făcut corpul. Îl mai păstrez şi azi. Am renunţat atunci la el pentru că era mult prea complex pentru tehnologia pe care o cunoşteam eu atunci”, explică navomodelistul hunedorean. Însă nu a renunţat de tot la ideea de a construi acest remorcher. După mulţi ani, s-a întors în portul Constanţa ca să îl revadă. Căpitanul, care şi-a amintit de adolescentul pasionat de nave, i-a dat lui George planurile lui „Hercules”. Acum, cel mai mare remorcher românesc este pe cale să renască într-o formă mai mică, în atelierul lui George Popa din Sântandrei.
Şi „Lebăda Atlanticului” a acostat la Sântandrei
Fiecare navă are istoria ei, iar una dintre navele despre care s-ar putea scrie o carte întreagă şi pe care hunedoreanul a reconstruit-o, datează de pe vremea celui de-al doilea război mondial. Planurile le-a obţinut de la fostul comandant al remorcherului, un american pe care l-a cunoscut pe internet. „Remorcherul a transportat în cel de-al doilea Război Mondial, materiale de război, din New York în Marea Britanie. S-ar putea scrie o carte despre el. Are o istorie foarte frumoasă. Una dintre <Lebedele Atlanticului>. Aşa a fost numită această navă”, spune George Popa. Aşa că, după ce a obţinut planurile navei, s-a pus pe treabă şi în nouă luni macheta a fost gata. „A fost primul remorcher cu care am câştigat un premiu internaţional la clasa C2”, adaugă tânărul. Clasa C2 este una destinată navelor cu propulsie mecanică – remorchere, nave de război, şi prea puţini sunt românii care concurează la această clasă.
Numeroase premii internaţionale
Hunedoreanul şi-a dus machetele la diferite competiţii naţionale, dar mai ales internaţionale, de unde a venit cu multe premii. Primul concurs internaţional la care a participat George Popa a fost Campionatul European care a avut loc la Timişoara, în anul 2009. De acolo, a venit acasă cu o medalie de bronz şi cu una de argint. Anul următor i-a adus hunedoreanului, alte două medalii de bronz, de această dată la Campionatul Mondial de la Dortmund, din Germania. Şi premiile au continuat să vină. Machete de-ale sale se găsesc la Muzeul Marinei din Constanţa şi la Timişoara. Foarte puţine machete a înstrăinat, deşi valoarea uneia este destul de mare. Asta pentru că îi este greu să se despartă de ele. A mai făcut câte o machetă pentru prieteni, dar nu modele complexe. Cea mai apropiată de sufletul său este chiar aceea la care lucrează acum: „Hercules”. Cea care, probabil că va fi şi piesa de rezistenţă a colecţiei sale.
Şi-a cucerit soţia cu ajutorul navomodelelor
De câţiva ani încoace, George Popa primeşte ajutor şi de la soţia lui, în realizarea machetelor. Carmen şi George Popa s-au cunoscut acum 11 ani, iar el a cucerit-o după ce i-a arătat machetele de nave pe care le face. “Sincer, nici măcar nu cred că auzisem de navomodelism până să îl cunosc pe George. Mi-a arătat poze cu ceea ce face încă de la prima întâlnire, iar eu am fost într-adevăr impresionată. Mai ales că tinerii aveau și pe vremea aceea, cu totul alte preocupări. Nu mă așteptam ca el să facă așa ceva. Și m-a cucerit. Recunosc”, mărturisește acum Carmen Popa.
Răbdare şi pricepere
Nu e lucru simplu să faci o astfel de machetă. Sunt unele la care a lucrat mai mult de un an. Pentru o treabă de calitate se imită tehnologia folosită la construcţia navei originale şi asta cere multă răbdare, dar şi pricepere. „Cel mai greu de făcut a fost un remorcher italian. În anii 1912-1913 când a fost construit nu exista tehnologie de sudură ca acuma şi tot ce însemna asamblare de tablă, se nituia. Am imitat tehnologia respectivă, aşa că am folosit la machetă în jur de 17 mii de nituri”, spune George Popa. Răbdarea, tehnica, dar şi pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă sector maritim, sunt calităţile care te pot face un adevărat maestru al navomodelelor. Iar hunedoreanul George Popa a demonstrat că le are pe toate din plin.
